IUBEȘTE-TE , FEMEIE!

 

  Model: Georgiana Maria Chirita

     

,, Viața pe care o aveam nu mă mulțumea, așa ca am ales să mi-o creez eu însămi.” – Coco Channel

 

Sfioase, grijulii pășim prin labirintul vieții cu unica dorință de a-i face pe ceilalți fericiți. Creștem cu  convingerea că aceasta este unica noastră misiune în călătoria pământeană.

Începem  prin a ne bucura păpușile, prietenii. Împărtășim gândurile noastre inocente jucăriilor , îngerașilor copilăriei noastre.

Apoi  trăim adevăratul joc al vieții pentru rudele , copiii și toate persoanele importante din universul nostru. În goana asta contra cronometru , apar mulți intruși , jocul devine o capcană;  irosim ani alături de oameni care nu ne prețuiesc, facem totul pentru o mulțime de bărbați nepotriviți , acceptăm compromisuri de gura lumii și nici nu ne dăm seama că am ajuns la jumătate de secol . Cum am ajuns?Uitând complet de noi! Am fost atât de preocupate să le fie altora bine, încât ne mirăm când chipul trudit din oglindă ne întreabă:

,, Unde ești TU? Unde ai fost TU  în toți anii aceștia? De ce plângi? De ce-ți  tremură sufletul?Trezește-te!”

Ne străduim să fie totul bine,  acceptăm situații dureroase pentru noi doar pentru a le fi bine celor dragi nouă, îi iertăm pe toți atunci când  greșesc , dar ne e ciudă pe noi pentru greșeli minore.Ajungem chiar să ne urâm pentru fleacuri.Devenim dușmanii noștri.

În multe seri ne trezim întrebându-ne: ,, Oare am mâncat azi?Oare mi-am luat medicamentele? Câte ore oi fi dormit azi-noapte? Oare mi-am refăcut machiajul? Mi-am ascuns bine cearcănele și tristețea din ochi?” Ne amintim tot ce-am făcut pentru ceilalți, dar nu ne amintim nimic despre noi. De fapt nici nu prea am avea ce să ne amintim. Nici măcar nu am existat pentru   noi  … Ne trezim că n-am facut mai nimic pentru liniștea noastră, pentru sufletul nostru.

N-am avut timp… n-am avut curaj… ne-am temut de ce ar zice lumea… am crezut că  nu merităm…

Uite așa vine o vreme când , cu obrajii brăzdați de lacrimile vremii ,  cu mintea întunecată de griji și cu inima ciopârțită de mulți dintre cei  cărora le-ai dat anii tăi îți spui: ,, Mi-aș dori tare mult să am măcar putin  timp și pentru mine, să citesc, să  mă plimb, să mă alint cu  o melodie superbă, să mă bucur de o piesă bună, să ma răsfăț în brațele omului iubit, să întâlnesc oameni frumoși, să pot face câte puțin din tot ce mi-am dorit pe lumea asta, dar n-am găsit timp…!”

Și  totuși niciodată nu-i prea târziu să-ți spui: ,, Mai e timp  ! Iartă-te, acceptă-te, iubește-te și trăiește,  Femeie! Tu ești cea mai prețioasă dintre toate darurile  lumiiEști un spirit liber! Ești centrul universului! Ești unică!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *